“Contesa Torok” şi fiica ei Aurica – două escroace romance care au speriat Europa. Bombe de presă de acum 100 de ani

Se aciuiasera, de cateva luni, in Tinutul Neamtului, pacalind ba cate un staret de manastire, ba un flacau de insurat. Contesa Torok si fiica ei se dadeau drept niste milionare venite din strainatate, inseland cu viclenie, cu diferite sume de bani, pe oamenii mai avuti din regiune. Vanturasera in ultimii ani Europa, escrocand, sub diverse nume si pretexte, dar alias-ul cel mai des folosit era acesta: Contesa Torok, originara din Transilvania, care calatorea impreuna cu cele doua fiice ale sale, una de 20 de ani (si care-i devenise partasa la faradelegi) si alta de numai 8 ani. Exista un singur adevar in valmasagul de minciuni cu care prosteau pana si fetele bisericesti: erau din Transilvania. Aveau insa un nume de familei mult mai prozaic, mai comun: Popescu – dupa unii ziaristi din epoca, Pop – dupa altii. Data fiind originea ei ardeleana, e posibil sa se fi numit Pop, iar in Regat sa-si fi spus Popescu.

Escrocarea unui tanar din Piatra Neamt

Ironie a sortii, aveau sa fie prinse nu la Viena, Berlin sau Budapesta, ci la Piatra Neamt. Un cunoscut comerciant din oras, al carui fiu tocmai fusese escrocat de cele doua, isi da seama cine sunt si le reclama la politie. Femeile sunt arestate intr-o zi de 13 (13 februarie 1912) – curat ghinion –, fiind trimise la sediul Sigurantei generale, la Bucuresti. Cazul avea sa faca valva, cateva saptamani, cat se instrumenteaza si toate legendele despre falsa contesa Torok fac deliciul cititorilor ziarelor.

Maria Pop/Popescu, falsa contesa Torok, era in varsta de 47 de ani si a ajuns in judetul Neamt in septembrie 1911, impreuna cu fiicele sale. Pe cea mai mare, al carei nume apare si in dosarele de instructie, aflam ca o chema Aurica. Fiica cea mica, dupa arestarea mamei si a surorii mai mari, este trimisa in satul ei din Ardeal, in grija rudelor. Ziarele vremii nu s-au obosit sa-i retina numele.

“Contesa’ si fiicele ei au ajuns in septembrie in satul Grentel, din comuna Bistricioara, unde au gasit adapost la preotul Romanescu, cel care avea sa fie primul care da crezare palavrelor celor doua femei si garanteaza pentru ele dinaintea celor pe care, cu abilitate, urma sa-i pacaleasca. Batrana Maria sustinea ca este posesoarea unei averi de milioane de coroane (moneda austro-ungara) in Transilvania, dar ca pornise la drum cu foarte putini bani. Garantand insa cu aceasta presupusa avere, ea reusea sa obtina imprumuturi sau diferite servicii. Interesant e faptul ca printre cei pe care reuseste sa-i excrocheze se afla cateva fete bisericesti importante in epoca, in Tinutul Neamtului, precum arhimandritul Moglan, de la Manastirea Neamtului, si Arhimandritul Teofan, de la Manstirea Durau.

Au profitat asa de bunavointa familiei Batranu din Piatra Neamt vreo cinci saptamani. Numai ca intr-o zi tanarului i se pare ceva suspect si-si trimite tanara logodnica in Transilvania, sa aduca, in semn de buna credinta, 10.000 de coroane, in vreme ce maica-sa ramane zalog in Piatra. Batrana fuge din casa “cuscrilor’, dar e prinsa in timp ce cauta din nou adapost la popa din Bistricioara. Fiica-sa e prinsa si ea, la Tulghes, in apropiere de Prisacani. Ziarele consemneaza si numele celor care le-au prins pe escroacele ce speriasera Europa: politistul Soarec si comisarul Turnea.

Cele doua femei ajung in arest, fiecare in alta celula, ca sa nu vorbeasca intre ele, si incepe instructia cazului. Batrana rezista mai mult. Fiica ei cedeaza insa in doua randuri. O data se dezice de mama, pretinzand ca nu e fata Mariei Pop/Popescu, la care s-ar fi trezit in casa pe cand avea numai trei ani, fiind furata de la tatal ei bun, un conte. In consecinta, tanara Aurica ar fi chiar contesa si-ar avea o avere considerabila, numai ca Maria n-o lasase sa se arate parintilor ei adevarati, caci avea nevoie de ea pentru escrocheriile pe care le facea. Bineinteles, nimeni nu-i da crezare. A doua cedare: incearca sa-si ia zilele, facandu-si lat din camasa de noapte. E vazuta insa de un gardian si salvata de la moarte, nu si de la puscarie.

Alte escrocherii ale falsei contese

Interogatoriile aveau sa scoata la iveala ca Maria si Aurica Pop/Popescu operasera si in alte localitati de pe teritoriul Romaniei – la Sinaia, Ploiesti si Barlad – printre cei escrocati numarandu-se si un ministru, al carui nume insa nu a ajuns la presa, fiind clasificat drept “strict secret’. Dar mai interesante sunt relatarile cu privire la escrocheriile facute pana la venirea celor doua in Regat.

In 1908, la putin timp dupa eliberarea din inchisoare, coboara din tren in gara din Dej – era imbracata elegant si insotita de cele doua fiice – si se cazeaza la hotelul Europa. Raspandeste zvonul ca e in cautarea unui avocat care s-o ajute sa recupereze o suma mare de bani din Romania si apoi imprumuta bani de la naivi, in contul sumei pe care, chipurile, o avea de primit. Cand a simtit ca ar putea fi descoperita, fuge la Sibiu, unde, introdusa in inalta societate de catre un ofiter de husari, savarseste o sumedenie de escrocherii. Ba, chiar, il inseala si pe viteazul ofiter, care isi desarta punga pentru ea, logodindu-se cu fiica-sa, Aurica. Pleaca la un moment dat din Sibiu, lasandu-si fiicele in seama ofiterului, care banuind ceva trimite potera pe urmele ei. E din nou condamnata, pentru trei ani, iar fiicele ii sunt trimise la Lupsa. Acolo, fiica ei cunoaste pe subprefectul comitatului, pe care-l vrajeste si-l convinge sa o scoata pe mama sa din inchisoare. O data libere, tot el le gaseste ceva de lucru intr-o familie din Alba Iulia, promitand sa se intoarca si sa afle cum o mai duc. Cele doua pleaca insa din Transilvania, cu acte false trec in Regat si incep sirul de escrocherii care se va incheia, dupa cum s-a vazut, la Piatra Neamt.

Date fiind tratatele convenite intre Romania si Austro-Ungaria, prevaland crimele sale din Imperiu, in cursul lunii martie falsa contesa si fiica ei sunt expulzate in Transilvania. De data aceasta, fara sa mai aiba sanse sa se eschiveze de la pedeapsa.

”„Contesa Török“, penumele ei adevărat Maria Pop, de fel din com. Lușca (comitatul Bistrița-Năsăud, Transilvania) și e în vârstă de 45—50 ani. De remarcat că pe cât e de urâtă, peatât e de manierată, așa că, în societate, nu poți face deosebire între ea și orice altă dama din înalta aristocrație. In comuna ei natală a stat până la vârsta de 16 ani, când a trecut în com. Năsăud, unde a servit, ca fată în casă la diferite familii. Fiind de o inteligență deosebită, a reușit, în scurt timp să devie o perfectă cameristă…

… In primăvara lui 1908, o dama elegant îmbrăcată, însoțită de o domnișoară ca de 17 ani și o fetiță de 4—5 ani, sosi cu tenul în gara orașului Dej (comitatul Solnoc-Dobâca) și, înfiindu-se cu numele de contesa Török, se instală într’un salon și două camere de la hotelul Europa. Bineînțeles că portarul hotelului, dăscălit de escroacă, a colportat știrea prin oraș, că la hotelul Europa a sosit o contesă Török care caută un avocat român, spre a merge cu ea în România să ridice o sumă mare de bani. Naivi cari să creadă basmul s’au găsit și acoloo, căci un tînăr avocat se grăbiau, ofere contesei serviciile sale. Cu această ocazie avocatul făcu cunoștința contesei Aurica”, de care se înamoră. In timpul cât a stat în Dej escroaca a reușit să stoarcă bani de la mai mulți naivi, așa că putu să ducă o viața cu adevărat luxoasă…

…Când simți că în acel oraș nu va mai putea opera multă vreme a dispărut într’o bună zi cu fetele ei cu tot, lăsând o datore destul de mare la hotel. Escroaca a fugit din Dej la Sibiu unde, prin intervenția unui ofițer de husari, a reușit să se introducă în societatea înaltă …”