VIDEO-INTERVIU: Portretul colecționarului la a doua tinerețe: Lampa fermecată a lui Florian Coșoiu și peștera miracolelor

Oricum, chiar dacă nu e calif sau vreun misterios ”Căpitan Nemo”, colecția sa de artă islamică este, cu siguranță, unicat în România.

Florin Coşoiu, din Bistriţa, are 74 de ani, este de meserie fotograf şi operator de imagine, dar este mai cunoscut din postura de colecţionar.

Colecţiile sale impresionante, care adună sub acelaşi acoperiş mii de zadii, obiecte săseşti vechi, cărţi poştale şi chiar fiare de călcat şi mojare, l-au transformat pe bistriţean într-unul dintre cei mai importanţi colecţionari din Transilvania.

Din 1981 locuieşte în Bistriţa. Pasiunea pentru imagine a moştenit-o de la părinţii săi, şi ei fotografi de meserie. Tot părinţii săi i-au mai insuflat o pasiune: cea de colecţionar. Părinţii săi colecţionau fotografii, aceasta fiind o „obligaţie“ de serviciu, dar şi artă plastică, o parte dintre lucrări ajungând să facă parte din colecţia lui Florin Coşoiu.

A început în copilărie, cu timbre, iar în timp, ceea ce la început părea o joacă de copii s-a transformat într-o colecţie impresionantă şi valoroasă. Acesta a fost doar începutul.

În timp, Coșoiu a reuşit să adune, pe lângă zeci de mii de timbre, zeci de mii de cărţi poştale şi vederi, cărţi rare, 800 de lucrări de artă plastică, colecţie ce conţine şi artă europeană şi chiar islamică, dar şi o colecţie de obiecte uzuale săseşti, zadii – ţesături din lână în costumul popular din zonă – sau catrinţe, fiare de călcat cu cărbune, viniluri cu muzică tradiţională săsească şi mojare.

Nici colecţionarul nu mai ştie cu exactitate numărul precis al obiectelor pe care le-a adunat de-a lungul anilor. Întrebat cât de mari sunt colecţiile sale, Florin Coşoiu ne lămureşte: „Aş putea să fac câte o expoziţie lunară timp de 20 de ani cu tot ce am colecţionat“.

Obiectul pe care a dat cea mai mare sumă de bani este o statuie cu ceas de şemineu reprezentativă pentru mişcarea Art nouveau, care aparţine unui sculptor francez. Aceasta poate fi cumpărată momentan de la casele de licitaţii cu zeci de mii de dolari.

Vechii sași și obiectele lor minunate

Cu toate acestea, colecţionarului i-au mai rămas încă multe obiecte săseşti, începând de la cărţi poştale şi vederi şi terminând cu bucăţi de ceramică ce obişnuiau să le „îmbrace“ sobele saşilor, dar şi bibliile, care nu lipseau din casele în care locuiau saşii.

Pe acestea le mai expune din când în când la diverse evenimente în Bistriţa. Culmea, niciunul dintre aceste obiecte nu a fost achiziţionat de la saşi, ci de la românii care au ajuns să trăiască în casele etnicilor germani, după ce aceştia au părăsit ţara. Tocmai din cauza faptului că românii nu prea au preţuit obiectele lăsate de saşi, acestea sunt acum destul de valoroase.

Cea mai dragă colecţie este cea de fotografii. „Nu ai cum să urmăreşti evoluţia omului – antropologic şi vestimentar – altfel decât prin fotografie. Familiile bogate mergeau cu copiii de două-trei ori pe an la fotograf. Atelierele erau la etajul superior, iar tavanul era din sticlă, ca să poată să intre lumina naturală, pentru expunere scurtă. Din păcate, în momentul de faţă, fotografia clasică a cam dispărut şi a rămas cea digitală“, spune colecţionarul.

Cum se îngrijesc colecţiile

O parte dintre colecţii sunt expuse chiar în casa fotografului, în special obiectele de artă. Altele sunt păstrate într-o anexă foarte bine aerisită, dar şi în alte două locuri închiriate, despre care nu vrea să spună foarte multe, pentru a le „păzi“ de hoţi.

Colecţiile, pe cât sunt de valoroase, pe atât pot să fie de fragile. Filatelia, de exemplu, trebuie ţinută în picioare, aerisită lunar. Fiecare exponat trebuie scos şi verificat. Pânzăturile şi zadiile trebuie aerisite în fiecare primăvară şi tratate cu substanţe care să le păzească de molii. Mai puţin pretenţioasă este însă feroneria, care nu are nevoie de condiţii speciale de depozitare.