SORIN GRECU: EXCLUSIV. Sfântul necunoscut al românilor: Irinah Paleu, călugărul care a învins comunismul prin fapte miraculoase!

Relatarea starețului

        Povestea sa ne-a fost relatată prin anul 2008, de către arhim. dr. Emanoil Rus, starețul Mănăstirii Bixad din județul Satu Mare, antivaccinist convins – mort la vârsta de 68 de ani, în condiții extrem de misterioase, în pandemie, după ce, diagnosticat cu Covid fusese introdus în proceduri ”standard” și intubat la Secția de Terapie Intensivă a Spitalului Județean Satu Mare. Marele duhovnic – de a cărui prietenie m-am bucurat, din plin, în perioada mea televizionistică maramureșeană, între anii 2004-2006 – este renumit și pentru faptul că, în anii `80, pe vremea când trăia la Mănăstirea Rohia, a salvat (ascunzând în hornul mănăstirii!) manuscrisul „Jurnalul Fericirii” al scriitorului şi călugărului Nicolae Steinhardt, apărut postum la Editura Dacia, în anii ’90. Poveste pe care am relatat-o, tot în premieră, într-un film și în cartea “Viața lucrează cu alte date”, Ed. EIKON, 2010.

O singură dată l-a văzut, în copilărie, și părintele Emanoil Rus, starețul Mănăstirii Bixad. „L-am întâlnit pe Irinarh Paleul în Plopișul meu natal, unde îl aduseseră niște credincioși ca să se roage pentru un copil bolnav. Doar câteva clipe l-am zărit, însă n-o să-l uit toată viața. Abia mai târziu am aflat despre faptele sale miraculoase, care i-au speriat atât de tare pe comuniști, încât, după lungi șicane, l-au lăsat în sfârșit în pace. Ce e mai trist este însă faptul că, până astăzi, nimeni, niciodată n-a pomenit undeva vreun cuvânt despre acest adevărat sfânt”, povestește părintele.

Comunismul l-a prins pe Irinarh Paleul la Mănăstirea Neamțu, unde acesta era călugăr și făcea parte din cei 24 de duhovnici ai mănăstirii, rămași din vremea starețului Paisie Velicicovschi, un călugăr ucrainean din Rusia „albă” care s-a stabilit la noi după un periplu pe la Muntele Athos și pe la Mănăstirea Dragomirna. Acesta a pus bazele vieții monahale la Muntele Athos, iar când Austro-Ungaria a luat Mănăstirea Dragomirna, s-a retras la Mănăstirea Secu, județul Neamț. Mitropolitul l-a chemat la conducerea Mănăstirii Neamțu, unde a ajuns stareț peste 1.000 de călugări.

          Iar ca să poată să întrețină o viață duhovnicească între acești oameni, a adus 24 de duhovnici, care stăteau ore în șir, dimineața și seara, și-i spovedeau în două rânduri pe toți cei 1.000 de călugări. Această tradiție a rămas până prin 1948, când comunismul și-a arătat cu adevărat colții și-n sânul bisericii. Atunci, activiștii de partid au distrus și nucleele tari duhovnicești, cum era cel de la Mănăstirea Neamțu.

          La fel s-a petrecut și cu Irinarh Paleu, s-a trezit pe drumuri. Însă episcopul Vadului-Feleacului și Clujului, Nicoale Colan, l-a trimis în localitatea Bleoaja din județul Maramureș, aflată la circa 40 de km de Baia Mare, aproape de Târgu Lăpuș. Tot în zona Lăpușului mai fusese trimis încă un vestit „rugător” din Mănăstirea Neamțu, ca să oficieze în satele Ungureni, Costeni și Cupșeni.

Se ruga nonstop

          Fiind un om „îmbunătățit”, lumea a început să vină la el din toate părțile, ca să-l determine să se roage pentru ei, fiindcă se dusese vestea că rugăciunile lui sunt primite de Dumnezeu. De fapt, ce făcea Paleu era de neimaginat: își începea rugăciunile după-masa de la ora 16.00 și le încheia a doua zi la 12.00. La ora 16.00 relua ritualul și asta se petrecea de 365 de ori într-un an.

          „Două evenimente uimitoare, adevărate minuni realizate de acest om, sunt cunoscute de mine. Primul a fost cel cu sfărâmarea stâncii. La scurt timp după ce Paleu a sosit în Bleoaja, Securitatea s-a sesizat și a trimis agenți să supravegheze toate slujbele călugărului. La un moment dat, a încercat să-i împiedice pe oameni să mai meargă la el, însă totul a fost în zadar. S-a construit un drum nou și, cu acest prilej, s-a ivit o situație neașteptată: un bolovan enorm s-a prăbușit în mijlocul drumului și n-a putut fi zdrobit nici măcar cu dinamită. Atunci, cineva a avut ideea să-l aducă pe călugăr, să înlăture cumva pietroiul. Acesta a venit la fața locului și, calm, și-a pus epitrafirul, l-a pus apoi peste piatră și-a citit, în barbă, neinteligibil, o scurtă rugăciune. După care s-a retras cu câțiva pași. În următoarele clipe, bolovanul s-a fărâmat în mii de bucăți”, mai spune părintele Emanoil.

A ars după ce l-a batjocorit pe călugăr!

          După această minune, Securitatea a luat măsuri extraordinare contra călugărului: a triplat numărul urmăritorilor și turnătorilor din jurul său. Apoi, ca să-l batjocorească, l-a dus cu forța la Târgu Lăpuș, la sediu, unde comandantul Siling și adjunctul său l-au pus să scrie, ore în șir, declarații prin care să se angajeze că nu se va mai ruga. La un moment dat, adjunctul lui Siling a avut un moment de inspirație și a zis: „Hai să-i tăiem barba și coada”, însă n-au făcut nimic, pentru că li s-a făcut, brusc, frică. Însă nevasta lui Siling, aflată acolo, a comis ea gestul și a aruncat apoi părul în sobă. Atunci, părintele, privind spre ea, a spus: „Nu-i nici un bai c-ai făcut asta, dar cum arde părul meu în sobă așa vei arde și dumneata”.

          Într-adevăr, în decurs de o săptămână, i-a explodat femeii în față o butelie de aragaz și aceasta a ars de vie în casă. De atunci, în securiști s-a instaurat o frică ancestrală față de persoana călugărului și l-au lăsat în pace până la sfârșitul vieții sale.