MAIERU: 700 de elevi și profesori au participat la crosul organizat în memoria marii campioane Maria Cioncan. Află povestea tragică a marii atlete

S-a născut în localitatea Maieru, din judeţul Bistriţa-Năsăud, pe 19 iunie 1977. Comuna era mult mai cunoscută pentru că acolo a copilărit scriitorul Liviu Rebreanu, care spunea: “În Maieru am trăit cele mai frumoase şi mai fericite zile ale vieţii mele.”

Născută într-o familie modestă, fără posibilităţi materiale, Mariei Cioncan i-a plăcut de mică să alerge. Dealurile din jurul satului natal erau străbătute în alergare de sportivă şi de sora ei. Chiar dacă într-un peisaj de vis, viaţa în localitatea din Bistriţa-Năsăud nu era uşoară:

Povestea tragică a Mariei Cioncan, medaliată cu bronz la Atena: “Viaţa la ţară nu este atât de uşoară cum cred unii”

“Părinţii mei nu aveau posibilităţi să mă ajute. Mama e casnică, iar tata lucra la o carieră de piatră. Viaţa la ţară nu este atât de uşoară cum cred unii; uneori îmi venea să las totul baltă. Dar a doua zi o luăm de la capăt”, a povestit Maria Cioncan.

Gabriela Szabo, sportivă născută în Bistriţa, i-a făcut cadou prima pereche de adidaşi pentru că familia ei nu avea posibilitate să îi cumpere. Maria a făcut primii paşi în atletism la vârsta de 14 ani, în 1991. S-a îndreptat spre distanţe medii, 800 de metri şi 1500 de metri.

Maria Cioncan, 1500 de metri de excepţie la JO de la Atena!

În 2002, în proba de 1500 de metri, a obţinut prima mare performanţă, locul 1 în Cupa Europei. Cariera ei a fost pe o pantă ascendentă şi în 2003 devenea campioană naţională atât la 800, cât şi la 1500 de metri.

Însă performanţa vieţii a obţinut-o un an mai târziu, la Jocui=rile Olimpice de la Atena. Maria Cioncan a făcut o cursă de excepţie în proba de 1500 de metri, iar după un final de infarct, a reuşit să obţină medalia de bronz. Nimeni nu se aştepta la o medalie din partea româncei, care a plâns minute bune pe podiumul olimpic.

Cuvinte cutremurătoare după finală: “Medalia asta m-a scos din sărăcie! Mi-a schimbat viaţa. Nu voi mai umbla în opinci”

Maria Cioncan şi-a păstrat modestia, bunul simţ şi recunoştinţa pentru puţinul pe care l-a avut. Imediat după finală, Maria Cioncan a avut un discurs pe cât de sincer, pe atâta de cutremurător: “Medalia asta m-a scos din sărăcie! Mi-a schimbat viaţa. Nu voi mai umbla în opinci”.

Comitetul Olimpic Român a remunerat-o cu 33.000 de euro pentru medalie, primăria Cluj i-a dat 100.000.000 de lei şi un apartament prin programul ANL. În anul 2006, primarul Clujului, Emil Boc, i-a înmânat diploma de Cetăţean de onoare a municipiului Cluj-Napoca. Antrenorul Ştefan Beregszaszi, i-a făcut şi el un cadou elevei sale dăruindu-i o maşină.

Maria Cioncan nu avea să se oprească aici. Voia să mai participe şi la Jocurile Olimpice de la Beijing, care ar fi trebuit să fie “cântecul de lebădă” al unei cariere încununate cu o medalie olimpică. Dar destinul avea propriile calcule.

Destin tragic! Un accident de maşină i-a curmat viaţa la 29 de ani

În urmă cu 14 ani, pe 21 ianuarie 2007, Maria Cioncan se întorcea în ţară din Grecia, unde a fost într-un stagiu de pregătire. În apropiere de localitatea Plevna din Bulgaria, un cauciuc al maşinii pe care o conducea a explodat, automobilul a părăsit carosabilul şi a lovit un copac.

Atleta a murit după ce un bagaj greu aflat pe bancheta din spate a lovit-o după impact. Pasagerul care se afla cu Maria Cioncan în maşină a scăpat cu răni uşoare. Antrenorul Ştefan Beregszaszi se afla în altă maşină şi a văzut accidentul în oglinda retrovizoare.

Maria Cioncan avea planuri mari şi după retragere, Jocurile Olimpice de la Beijing 2008. Voia să îşi întemeieze o familie şi să devină antrenoare. În 2004 a absolvit cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport. Era înscrisă la masterat şi dorea să îşi facă şi doctoratul în acest domeniu.

Dar, accidentul de pe 21 ianuarie 2007 i-a curmat viaţa mult prea devreme, la 29 de ani.