Transilvania de la Moș Crăciunul apărut în 1863 la Moș Gerilă comunist. Noul Moș Crăciun e progresist și e simbolul zeului comerțului, Mercur

Personajul Moş Crăciun a apărut destul de târziu, la mijlocul secolului al XIX-lea, în Statele Unite, ca urmaş îndepărtat al sfântului Nicolae, care, deşi mult mai bine atestat istoric, are în jurul său o legendă care depăşeşte cu mult ceea ce istoricii ştiu cu certitudine despre el. Nu sunt cunoscute data naşterii, nici originea exactă a lui Moş Crăciun. A apărut misterios în secolul al XIX-lea. Sfântul Nicolae, debarasat de mitră, de bastonul şi de măgarul lui, apare în 1822 într-un poem pe care un teolog american l-a scris pentru copiii lui: ”Vizita sfântului Nicolae, în Ajunul Crăciunului”. În 1863, acel poem a fost ilustrat. Sfântul Nicolae a luat de atunci trăsăturile unui bonom zâmbitor, bucălat, burtos şi bărbos, pe care îl cunoştem în zilele noastre, îmbrăcat cu o pelerină şi o pălărie roşie şi zburând prin aer în fruntea unei sănii trase de reni. Astfel s-a născut Moş Crăciun şi i-a fost hărăzită o carieră îndelungată, apărând pe cărţi poştale, în vitrine şi în marile magazine, iar uneori pe coşurile caselor. Dar şi în visele copiilor, care ezită să renunţe la legendă şi să devină adulţi, pentru că vor să creadă încă un an în povestea moşului aducător de cadouri.

MOȘ CRĂCIUN ȘI CRĂCIUNUL

Crăciunul în România a cunoscut o transformare semnificativă în perioada regimului comunist. Deși sărbătoarea a fost adaptată la ideologia oficială a vremii, tradițiile și spiritul sărbătorii au rămas încă în inimile oamenilor, făcându-i să găsească modalități inovatoare de a sărbători în ciuda restricțiilor impuse de regim.

Originea Crăciunului în România comunistă

În perioada comunistă, CRĂCIUNUL a fost privit cu suspiciune de către regimul comunist, care promova o agendă seculară și ateistă. Cu toate acestea, pentru mulți români, sărbătoarea Crăciunului rămânea un moment special, o ocazie de a se aduna în familie și de a păstra tradițiile moștenite de la înaintași.

În anii ’50, s-a observat o schimbare în abordarea oficială față de Crăciun. În 1959, guvernul comunist a încercat să „reîmprospăteze” sărbătoarea sub numele de „Sărbătoarea Iernii” sau „Sărbătoarea Solstițiului de Iarnă”. Cu toate acestea, tradițiile populare și creștine au rămas puternice, iar oamenii au continuat să sărbătorească în mod clandestin Crăciunul așa cum îl cunoșteau.

În ciuda regimului comunist, care promova munca asiduă și nega importanța sărbătorilor religioase, în anii ’60, românii au obținut dreptul la concediu de Crăciun. Acest moment a fost perceput ca o concesie a autorităților comuniste pentru a menține un sentiment de stabilitate socială. Cu toate acestea, guvernul a monitorizat îndeaproape modul în care oamenii își petreceau timpul liber, având grijă să evite manifestările religioase excesive.

Un aspect interesant al sărbătorii Crăciunului este apariția unei figuri alternative pentru Moș Crăciun, cunoscută sub numele de Moș Gerilă. Această figuri fictivă a fost introdusă în anii ’70 și era o încercare a regimului de a redirecționa atenția de la tradițiile creștine asociate cu Moș Crăciun. Moș Gerilă era prezentat ca un personaj progresist, promovând valorile comuniste și educând copiii în spiritul ideologiei oficiale.

Moș Gerilă și rezistența populară

Moș Gerilă a fost prezentat ca un bătrân înțelept care aducea cadouri copiilor în schimbul promisiunii lor de a se strădui să devină cetățeni model ai societății socialiste. Se spunea că Moș Gerilă avea abilități speciale de a observa comportamentul copiilor și de a raporta autorităților dacă aceștia nu se conformau normelor impuse de regim.

Această încercare de a înlocui Moș Crăciun cu Moș Gerilă nu a avut prea mare succes în rândul populației. Tradițiile legate de Moș Crăciun și Crăciunul creștin au rămas adânc înrădăcinate în cultura românească, iar oamenii au continuat să-și celebreze sărbătorile în ciuda presiunilor politice.

Contrar intențiilor autorităților, Moș Gerilă nu a reușit să înlocuiască Moș Crăciun în sufletele românilor. În ciuda propagandei oficiale, oamenii păstrau tradițiile, iar Moș Gerilă nu a devenit niciodată o figură autentică a sărbătorilor. Mai degrabă, această încercare a regimului comunist de a controla sărbătorile de iarnă a generat o rezistență tacită, oamenii continuând să celebreze Crăciunul în mod tradițional.

Crăciunul în comunismul românesc a fost un amalgam de tradiții păstrate în secret și încercări ale regimului de a le controla. Cu toate presiunile politice, oamenii au reușit să păstreze spiritul sărbătorii, iar introducerea lui Moș Gerilă a fost doar un capitol efemer în istoria complexă a Crăciunului românesc. Astăzi, Crăciunul în România continuă să fie o sărbătoare încărcată de tradiție și emoție, amintindu-ne de puterea umană de a păstra identitatea culturală în ciuda provocărilor politice.