Obiceiuri de Anul Nou: Aflarea ursitului sau a ”orândei” în noaptea dintre ani. Practici de magie albă în satele din Transilvania

Din numărul mare al acestor ritualuri am ales pe cele referitoare la ghicirea ursitei sau a ursitului, „aflarea orândei”, practicate în exclusivitate în societatea fetelor şi având în majoritatea lor o finalitate benefică şi antropaică, ţinând deci de magia albă.

Majoritatea acestor practici se desfăşoară în noaptea Anului Nou, dar şi la Bobotează. Atunci, în concepţia populară, cerul se deschide şi animalele vorbesc, divulgând unele aspecte ale destinului celui ce ascultă. Tot acum forţele benefice pot „alunga” destinul sau soarta din locul în care stă ascuns spre persoana căreia îi este hărăzit. Soarta va urmări, aşadar, drumul integrării omului pe pământ, îl va reintegra în cosmos în această perioadă propice.

Cele mai frecvente practici vizează destinul imediat, dacă fata se va mărita în acel an sau mai târziu. Dintre acestea amintim „strigatul porcilor”, „proba porcilor”, „baterea mâţii”, „baterea găleţilor”. Fata care vrea să ştie când se va mărita iese în ocolul porcilor şi strigă: „Hui iestimp?” Dacă porcul grohăie, atunci fata se va mărita în acel an. Dacă nu, fata întreabă în continuare: „Hui de-amu într-un an?” sau „de-amu în doi?”. Când porcul grohăie, în acel an fata se va mărita. În localitatea Lujerdiu, judeţul Cluj, la casa gazdei de şezătoare, în noaptea Anului Nou, fetele aduc o pisică sătulă şi îi dau drumul într-o odaie în care pe o spată (obiect cu valenţe magice, ca şi fusul şi furca) sunt aşezate jumări de slănină „rostite pe numele fetelor”. Care jumări vor fi mâncate de pisică, acele fete se vor mărita în acel an.

O practică interesantă de “Sân Vasâi” de Anul Nou este cea a bătăii găleților cu smicele de măr dulce, practică denumită și baterea ursitei. Practica are ca finalitate grăbirea sorții pentru fetele care așteaptă ursitori și care vor să se mărite. În timp ce găleata era lovită cu cele 3 smicele, fetele rosteau următorul text: „Merișor în codrișor face mere mărișoare și le face, nu le coace, pleacă vârfurile-ncoace să iau câteva smicele să bag ursitele mele.”

Practicile magice de ghicire a ursitului sunt generoase și cu o răspândire generală pe tot spațiul cercetat de noi. Legarea țărușilor este o altă practică săvârșită numai de Anul Nou. Fetele numără nouă țăruși de gard, iar al zecelea este viitorul soț. Dacă acesta va fi strâmb, bărbatul va fi urât.

În satele din Câmpia Clujului apare următorul ritual în noaptea de Anul Nou. Se pun pe o laviță câteva blide, iar în fiecare blid se așază un obiect simbolic cu calități magice: pieptene, câlț, inel de argint, mărgele. Fiecare fată ridică câte un blid. Dacă sub blid este un câlț, atunci bărbatul e bătrân; dacă va fi un pieptene, atunci va fi colțat la dinți; dacă sunt mărgele, atunci va fi nealcoș, dar sărac; dacă este inelul de argint, atunci va fi gazdă, adică bogat.

În alte localități precum Călata și Sucutard, obiectele au o altă simbolistică, uneori total schimbată față de cele de mai sus. Pieptenele va simboliza frumusețea, ordinea și curățenia. În alte obiceiuri legate de riturile magice de orândă, fetele care vor să-și ia în viitor un bărbat pun sub perna pe care dorm un pieptene. Ele vor vedea în vis promisul, care le va vorbi, și astfel îl vor cunoaște. Pieptenele este un substituent al ființei dorite, caracterizându-se prin frumusețe și aspect fizic plăcut.

Numirea colacului este o altă practică magică de măritiș, ce se desfășoară pe o arie mai largă, aproape în toate satele din jud. Cluj. Când se bagă colacul în cuptor, se numesc cu nume de feciori dragi fetei. După culoarea colacului, așa va fi alesul fetei: roșie, albă, neagră. Fata se va mărita cu colacul care nu are scursuri, care e rotund și frumos.

Veriguța
Un obicei care amintește, prin desfășurarea lui, de jocul vergelului este “veriguța”. Acesta se întâlnește în Gârbău și Apahida. La Sf. Vasile, fetele se strâng la casa de șezătoare ducând cu ele o cununiță făcută din coajă de măr dulce împletită cu bumbac sau cu fir de lână, ca semn distinctiv. Aceste cununițe se numesc veriguțe, de unde și numele obiceiului.

Fetele iau o cofă pe care o umplu cu apă, după care introduc cununițele pe rând. Una dintre fete ia un mănunchi de busuioc, respectiv o legătură, pe care o bagă în cofă și începe a învârti busuiocul. În acest timp, fetele execută următorul cântec: „Sâi, Văsâi, Văsâi, la vădu bogat, de măruț legat de Sfântul Ignat, adă-mi un bărbat, sus mai sus, scoate-mi veriguță.” Apoi se scoate busuiocul din cofă, iar fata urmărește dacă cununa ei s-a prins de ramura de busuioc. Există credința că fata a cărei cunună s-a legat de busuioc se va mărita în acel an. Cu cât veriguța s-a legat mai sus, cu atât fata se va mărita mai curând. La desfășurarea acestui ritual, participarea feciorilor este interzisă. Fetele închid ușa și acoperă ferestrele cu ceva de culoare închisă.

Vergelul
Este un obicei care vine în sprijinul afirmației noastre că în nord-vestul Transilvaniei Ceata de Feciori se mai poate găsi în unele localități prin “Jocul Vergelului”. Acest obicei conservă până azi sensuri și forme arhaice ale ritualurilor premaritale, pentru că vergelul este un ritual magic prin care tinerii și, în special, fetele își pot cunoaște ursita sau orânda, adică destinul. Obiceiul este bine păstrat mai ales în zona Huedinului, dar și în unele părți ale Dealurilor Clujului.

„Păpuşa lui Sântion”

„Păpuşa lui Sântion” (Berinţa, Săschia, Făureşti) este o practică magică ce vizează sănătatea. Păpuşa este de fapt un mănunchi alcătuit din trei fuioare, câteva crengi de busuioc, o căpăţână de usturoi, tămâie, doi-trei cărbuni şi o lumânare de ceară. Acest mănunchi se înfăşoară într-un ştergar care se înoadă cu „spăgmă” (o bucată de aţă). „Păpuşa” se ţine în mână la sfinţirea apei, în ajunul Bobotezei. Acasă se aşează după oglindă. Ea are mai multe „întrebuinţări”: cu usturoiul se asigură odihna copiilor; când tună şi fulgeră în timpul furtunii trebuie să aprinzi tămâie; cei cu „boală rea” sunt legaţi cu spăgmă pentru că astfel se liniştesc.

Metehăul

“Metehăul” este o păpușă confecționată din cârpe, bucăți de blană sau paie, de dimensiuni variate, de la 50 cm la 130 cm. Rolul Metehăului este unul de provocare. El se așează în noaptea de Anul Nou la casele bătrânelor sau ale feciorilor tomnatici, într-un pom, pe stâlpul de telegraf, pe acoperiș – în locuri greu accesibile, pentru a nu putea fi luat cu ușurință și pentru a rămâne a doua zi. Metehăul este confecționat de Ceata Feciorilor, împreună cu fetele, la casa unuia dintre membrii cetei. Cei care au rol de a atârna mascoița la casele vizate sunt feciorii. Obiceiul este o sancțiune cu mijloace satirice asupra celor care nu s-au integrat în viața colectivității și este un act de incitație la căsătorie. Amintim astfel că organele genitale ale mascoiței sunt exagerate.

Practici meteorologice de Anul Nou

“Calendarul de ceapă” este o practică magică ce a fost atestată în toate localitățile cercetate de noi în Transilvania. Practica nu se deosebește cu nimic de la o localitate la alta. În noaptea Anului Nou se curăță o ceapă, se aleg feliile și se numesc după fiecare lună a anului. Apoi se pune sare pe fiecare felie, care se așează pe pervaz sau pe masă până a doua zi, când se fac pronosticurile. Așa se prezice dacă luna va fi ploioasă, secetoasă sau potrivită, în funcție de cât de umede sunt feliile respective.

Ghicirea stării timpului peste an se face și după poziția lunii în seara de Anul Nou. Când luna e plină, anul va fi mănos și roditor; când nu, se prevede un an sărac și neroditor.

Conf. dr. Aurel BODIU